Test de cultură generală. Care este diferența dintre demență și Alzheimer?

Acești termeni sunt adesea folosiți împreună, dar de fapt au semnificații diferite. Așadar, care este diferența dintre demență și Alzheimer?

Este un termen generic care descrie o gamă largă de simptome. Acestea afectează capacitatea oamenilor de a desfășura singuri activitățile de zi cu zi.

• O regulă veche de 100 de ani a fost infirmată! Cercetătorii spun că ar trebui să…
• Astrofizicienii au măsurat „dansul” electronilor în strălucirea stelelor neutronice care explodează

Simptomele comune ale demenței includ: un declin al memoriei, modificări ale abilităților de gândire, abilități slabe de judecată și de raționament, scăderea concentrării și a atenției, modificări ale limbajului, modificări ale comportamentului.

Boala Alzheimer este cel mai frecvent tip de demență, dar nu este singurul. Există multe tipuri și cauze diferite de demență.

În timp ce demența este un termen general, boala Alzheimer este o boală specifică a creierului. Aceasta este marcată de simptome de demență care se agravează treptat în timp, scrie MayoClinic.

Boala Alzheimer, cel mai frecvent tip de demență

Boala Alzheimer afectează mai întâi partea creierului asociată cu învățarea, astfel încât simptomele timpurii includ adesea modificări ale memoriei, gândirii și abilităților de raționament.

Pe măsură ce boala avansează, simptomele devin mai severe și includ confuzie, schimbări de comportament și alte provocări.

Boala Alzheimer a fost descrisă pentru prima dată în 1906. În secolul care a trecut de atunci, oamenii de știință au făcut progrese remarcabile în înțelegerea modului în care boala Alzheimer afectează creierul și au învățat cum să facă viața mai bună pentru persoanele și familiile afectate.

Dr. Alois Alzheimer a fost cel care a descris-o pentru prima dată, drept „o boală ciudată”.

„O boală ciudată”

Medicul german Alois Alzheimer, un pionier în legarea simptomelor de modificările microscopice ale creierului, descrie cazul obsedant al lui Auguste D., un pacient care avea pierderi profunde de memorie, suspiciuni nefondate cu privire la familia sa și alte modificări psihologice care se agravau.

În creierul ei, la autopsie, el a văzut o contracție dramatică și depozite anormale în interiorul și în jurul celulelor nervoase.

Dr. Alzheimer a murit în 1915, fără să bănuiască vreodată că întâlnirea sa cu Auguste D. va influența într-o zi viețile a milioane de oameni și va declanșa un efort internațional masiv de cercetare. Oamenii de știință îl recunosc pe Dr. Alzheimer nu numai pentru caracterizarea sa revoluționară a unei boli majore, ci și ca model de urmat. El a stabilit un nou standard pentru înțelegerea tulburărilor neurodegenerative prin stabilirea unei relații clinice strânse cu pacienții săi și prin utilizarea unor noi instrumente științifice pentru a determina modul în care simptomele se leagă de modificările fizice ale creierului.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Scobitul în nas ar putea crește riscul de Alzheimer și demență

Visele urâte ar putea fi un semn al riscului de demență

Activitățile din timpul liber care îți scad riscul de demență

Cercetătorii au descoperit că pot identifica demența după viteza mersului